Complexul rupestru de la Aluniș-Colți

      

        În Munții Buzăului , munți ce fac parte din geografia sacră a lumi ,există cel mai vast ansamblu de locuințe rupestre . Denumita și ,, Țară Luanei”sau cum mai spun localnici ,, Poarta lui Dumnezeu”este o zonă cu o mare încarcatură energetică fiind considerată al treilea pol energetic din țara noastră,  celelalte fiind la Vf. Omu și la Sarmisegetuza .

        Pentru început ne îndreptăm pași  în zona Colți , o zonă cu încărcătura istorică  și spirituală unde putem descoperi Muzeul Chihlimbarului și Complexul Rupestru de la Aluniș.

      Pe drumul ce leagă Brașovul de Buzău din Pătârlagele la numai 10 km  se intră în localitatea Colți  și undeva pe partea stânga cocoțată pe un tăpșan se zărește o clădire asemănătoare caselor țărănești de pe valea Sibiciului în incinta căreia se află Muzeul Chihlimbarului .

       Colecția de ambră , rășina fosilizată în zeci de milioane de ani, este unică în țară și diferențiată fată de alte colecții ale lumii. Unicitatea este dată de perioada de fosilizare în jur de 60 de milioane de ani  și de  varietate nuanțelor peste 160  la număr cu o textura deosebită .

          Muzeul găzduiește o impresionantă colecție de rumânit,chihlimbar de culoare negru-opac sau negru –verzui unic în lume, piesa principală este un bulgare de chihlimbar de două kg și alta piesa reprezentativă este un cercel din rumânit care are conservat în el o furnica. Proprietățile terapeutice ale chihlimbarului fiind cunoscute din vechime , dacii obișnuiau sa-l prelucreze ca diferite podoabe și sa le poarte ca amulete. La Colți au existat opt mine de exploatare a chihlimbarului care au fost închise ,detonate și astupate . Atestarea documentară a minelor de exploatarea chihlimbarului de la Colți este în jurul anului 1500 și trebuie menționat că pe vremuri chihlimbarul era la fel de valoros ca aurul.

          Părăsim Muzeul Chihlimbarului și ne îndreptam spre Complexul Rupestru de la Aluniș . La numai 4 km , drumul urca pe o șosea îngustă și cu restanțe la asfaltat , printre case zugrăvite în alb cu curți pline de verdeața , flori și pomi fructiferi.

            De cum ajungem în vârful dealului în partea dreaptă printre câteva trunchiuri de brad se zărește o bisericuța din lemn vopsită albastru ,încastrata într-o stâncă și lângă ea câteva locuințe rupestre săpate în piatra .

        Este cea mai veche biserică din țara în care se mai săvârșește sfintele slujbe, se presupune că viața monahală în acea zonă datează din secolul IV. Sunt șapte chilii săpate în piatră  etajate pe doua nivele , dintre care una are doua încăperi și este considerat că a fost destinată monarhului care deținea controlul sihăstriei.

            Mergând mai adânc în istorie, se presupune că tehnica de săpat a chiliilor ar fi veche de pe vremea dacilor.Deasupra stâncii în care sunt săpate chiliile exista o baza plană care este considerată că ar fi un altar păgân sau mai bine zis precreștin.Pe  baza plană se conturează un jilț cioplit în piatră  denumit de săteni ,, Scaunul lui Dumnezeu”, la care se ajunge după ce străbați câteva trepte sub formă de scobitură dreptunghiulară tăiate în piatră în număr de șapte.

          Potrivit legendei , biserica ar fi fost săpată în stânca de doi ciobani , Vlad și Simion , care își pășteau turmele prin acele părți. Se zice ca unul din ciobani a auzit în timpul somnului o voce care îl îndemna să sape adânc în stâncă deoarece v-a găsi icoana Maicii Domnului.Asa s-a zămislit Sf. Biserica  iar numele celor doi  ciobani se găsesc dăltuite în piatră, în inscripția redactata în paleoslava pe peretele altarului.

       Complexul rupestru de la Aluniș se aseamănă cu bisericuțele creștine de la Basarabov prin arhitectura prin inscripțiile gravate în  stâncă precum și prin existența chiliilor.

       Asemănare se poate face și cu Schitul Agaton și Bisericuța lui Iosif din complexul rupestru Nucu-Bozioru.