Locuințele rupestre de la "Athosul Romanesc" sau " Poarta lui Dumnezeu "

    În Munții Buzăului , în zona satului Nucu există un ținut fabulos, un loc de poveste unde găsim cea mai mare concentrație de locuințe rupestre din România.

    Considerată una dintre cele mai mari așezări umane descoperita , din  punct de vedere al continuități vieți omenești în același perimetru , din epoca pietrei cioplite până în mileniul 1 e.n.
    Este o zona în care se manifestă anomalii magnetice , zona cu potențial energetic atât în plan fizic cât și spiritual , găsim o  relatare fascinata în Jurnalul Paranormal al lui Vasile Rudan .

    Accesul în zona se face din comuna Bozioru , sat Nucu și ca punct principal de pornire este poiana Cozanei , o poiană străjuita de munți cea ce îi da aspect de amfiteatru.

    Cum intrăm în poiană undeva în partea dreaptă la zece minute de urcuș descoperim Schitul Fundul Peșterii . Schitul a funcționat într-un adăpost generat de prăbușirea unei stânci , din care s-a păstrat doar o bucată de peștera naturală protejată în momentul actual cu un grilaj metalic. Pereți peșterii sunt inscripționați , semne ce prezintă urmele vechilor civilizații , desene reprezentând pumnale de tip akinake aparținând secolelor VI-IV î.e.n.

    La o sută de metri de Fundul Peșterii într-un bloc de munte piramidal se afla chilia lui Dionisie Torcatorul. Accesul se face pe doua scări de lemn , chilia a avut rol de locuință monahală, numele fiindui dat de cel al monarhului care a locuit în jurul secolului XIV , numit Dionisie și Torcatorul deoarece se întreținea din toarcerea lânii.

Din nou descoperim în chilie și pe stâncile de la bază cioplit în piatră simbolul crucei de malta cea ce localizează în timp existența ei în secolele IV-V.

    Continuăm drumul prin pădure până la Bisericuța lui Iosif și descoperim iarăși aceiași formă piramidală a stânci , o stâncă compactă lipsită de fisuri la baza căreia a fost cioplită bisericuță.

    Cu hramul Sfântului Ioan Bogoslov din 1850 , bisericuța are cioplit în perete deasupra intrării , un pește  simbol paleocreștin.

    Mai departe urcăm pieptiș și ne îndreptam pași către Agatoane. Doua edificii care se înalță măreț deasupra unui abrupt din care s-au păstrat prea puține urme datorită trecerii timpului , ele au suferit ca și structură dar s-au păstrat acolo inscripții interesante.

    Agatinul Vechi ,o dărâmătura aflată într-un grad avansat de degradare ,spațiu unde au avut loc manifestări foarte vechi creștinești  , din care călugării au fost nevoiți să se mute din diferite motive la Agatonul Nou.

    Agatonul Nou , constituit din patru încăperi din care parțial se mai păstrează trei , urme din a patra încăpere și beciul deschis în podeaua naosului. În 1524 Neagoe Basarab găsea la Agatonul Nou o comunitate de călugări strămutată din Agatonul Vechi , pe care o ajută să prospere.

    În drum spre vârful Țurțudui trecem pe lângă CruceaBisericuța. Denumirea este dată de numele Spătarului Cristea care se presupune  ca și-ar fi îngropat comorile în apropierea cruci. Motiv pentru care locul din jurul cruci a fost răscolit nu de puține ori de căutătorii de comori.Crucea din piatră are o înălțime de doi metri dar o bună parte din ea este îngropată în pământ.

    Drumul de acces între Crucea Spătarului și vârful Țurțudui este mai dificil , poteca este barată de trunchiuri de copaci ca să limiteze accesul în acest spațiu, zonă plină de mister în care se spune ca au avut loc dispariții de persoane.Se spune că Serviciile Secrete ar fi cercetat și dinamitat zona ca să nu mai poată pătrunde acolo și alte persoane.

    Ne întoarcem în sat ,o luam pe ulicioara care trece pe lângă biserica satului și ne îndreptăm  către Bisericuța Fundătura , o formațiune cu o structură cu totul aparte , așezata într-o fundătură , în interiorul unui megalit scobit pe dinăuntru. tehnica de dăltuire este asemănător cu cea de la bisericuța Aluniș  , Șinca Veche și Corbi de Piatră.

    Locul a funcționat de-a lungul timpului ca schit de călugări dar și de maici din care a rămas doar bisericuța.În bisericuța cu hramul  Schimbarea la Fată se mai resimte aerul patriarhal al acelor vremuri.

 
     În zonă se găsesc o serie de inscripții pe pietre  și se presupune că simbolurile pictografice sunt scrisuri ale unei civilizații pre sumeriene asemănătoare cu plăcutele de la Tărtăria.

    Nu putem încheia fără să menționăm ca sunt locuri încărcate cu o vibrație înaltă.