Ghioceii , soarele și liniștea te învăluie în Poiana Regală.

          Zilele de primăvară sunt aliații perfecți pentru drumeții în munți , când vremea devine mai iertătoare și placută.

Călătoria în natură este de fapt cel mai bun remediu de a ne încărca energetic la maxim . Pentru a vedea simfonia floristică a primaverii în Poiana Regala e bine să pornim la drum cam pe la jumatatea lunii martie.

              Legenda ghiocelului spune despre o veche  dispută între Primavară și Iarnă pentru domnia asupra pământului. În timpul crâncenei bătălii , Iarna a fost ranită la un deget , din  rană  s-a scurs  pe pământ zăpada topită în urma căreia a apărut ghiocelul.

           O legendă a ghiocelului o găsim și în Odiseea lui Homer . Se spune că zeul Hermes i-ar fi dat lui Ulise o plantă cunoscuta sub numele de Moly , care l-ar fi  făcut rezistent la bucatele fermecate oferite de vrăjitoarea Circe. Se banuiește că planta cu puteri miraculoase ar fi frumosul ghiocel.

         Călătoria pornște din Gara Sinaia , parcul ,, Dimitrie Ghica”,traversează strada și urcă treptele până în fața Mânastirii Sinaia. Dupa ce ocolim mânastirea se zărește una din intrările în curtea  Muzeului Peles .  Pășim cu pași lenesi pe aleea Carmen Silva , trecem pe lângă tarabele cu obiecte artizanale si ne înfiintam in curtea Pelesului. Și cum timp este suficient dăm o raită pe la terasele împodobite cu statui de marmură și ne oprim preț de o clipă sa acultăm un trubadur ce intonează câteva acorduri muzicale.  

       Lăsăm forfota turiștilor în urmă și ne îndreptam spre Pelișor, dar pâna sa ajungem la castel o cotim în dreapta pe o potecă care deabia se întrezărește și în cinci minute suntem în coama muntelui

Urmează un drum ușor , pavat , unde odinioră se plimba regele ,... trecem pe lângă  ruinele a cea ce a fost odată Vulpăria și cam intr-un sfert de oră  dăm de indicatorul care ne îndrumă spre Poiana Regala.

           Drumul continuă  prin pădurea de foioase cu un mic urcuș pe o alee pavată si doată din loc în loc cu câte o balustradă de lemn . Dupa circa o ora de urcuș trecem pe lânga un izvor amenajat , ne potolim setea și pornim mai departe la drum și în circa cinci minute ni se dechide în fața Poiana Regala . Aici puteți admira în toată splendoarea pajiștea plină de ghiocei , strajuită pe margini de o pădure deasă de conifere si foioase . Pentru iubitorii de leurdă, o puteți  găsi în partea de sus a poienii în padurea de fag.

           Prin spatele cabanei din Poina Stanei , urcăm  treptele urmăm cararea pădure și în cinci minute suntem la stâncile lui Franz Joseph ( altitudine 1299 m), usor de recunoscut după amenajarea cu platforma , scări și balustrade. Stâncile sunt unul din cele mai frumoase puncte de belvedere  oferind o priveliste ametitoare asupra  Văii Prahovei cât și asupra Munții Baiului.

             Și ca traseul să devină și mai plăcut , după ce poposim în Poiana Regală, continuăm drumeția pe drumul forestier care strabate pădurea   și în  trei sferturi de oră ajungem la poteca care ne duce la Stânca Sf. Ana.

            La baza stâncilor a funcționat cu câteva secole în urmă un schit ridicat la iniţiativa calugărilor fugiţi de la Muntele Athos când  Constantinopol a fost cucerit de armata otomană  . Din schit a mai rămas doar o grotă unde se găsesc câteva iconițe aduse de turiști. Tot acolo se află o mică poieniță, un punct de belvedere , de unde călătorii pot admira o priveliște superbă.

  
           Drumul de întoarcere e foarte ușor , de la Stanca Sf. Ana  cobori poteca care dă în șoseaua care merge din Sinaia la Cota 1400.